Un interviu cu scriitorul Anatol Moraru, realizat de Vitalie Răileanu.

- Cărţile lui Ion Druţă au avut şi au succes la public şi la critică. Care ar fi explicaţia?

- După mine, ar fi cazul să vorbim despre câteva perioade de „succes de public şi succes de critică”, adică, altfel spus, de neomogenitatea receptării scrierilor lui I. Druţă. Scriitor cu vocaţie nativă, Druţă s-a impus ca o voce distinctă în peisajul literar postbelic de la noi. Prin Frunze de dor, Casa mare, Povara bunătăţii noastre etc., el propunea „o altă literatură”, disonantă cu cea a realismului socialist.

După stabilirea sa la Moscova, Domnia Sa a devenit un autor la vedere, probe elocvente fiind nu doar traducerile în rusă, cazahă, lituaniană, georgiană, uzbecă, estonă, letonă, bielorusă, ucraineană etc., dar şi în cehă, bulgară, polonă, slovacă etc. La acestea se adaugă şi apariţii editoriale în Franţa, Japonia, Germania, Anglia. Conectarea sa la fascinantele modele ale literaturii ruse (Cehov, Tolstoi etc.) i-a consolidat viziunea panoramică asupra lumii şi istoriei. A început să scrie în rusă, fapt care a favorizat circulaţia operei (în 1984 îi apar la Moscova două volume de Izbrannoe (Scrieri). Această largă receptare în toate aceste spaţii culturale...
https://www.timpul.md/articol/ion-druta-un-semanatorism-reformat-47984.html